Unii-s orbi de cei doi ochi,
Iar alții sunt cu inima orbiți.
Vai! Aceștia din urmă
Sunt și rătăciți de turmă.
Ei sunt cei mai nenorociți,
Departe de cărarea celor sfinți.
Orbi fiind de ochii minții
Și de-ai inimii în veac,
Amăgiți de cel netrebnic
Sunt sortiți la întuneric
Și la chinuri fără leac,
Cu dumnezeu-acestui veac.
Când dorința rea din suflet
Ți-o vei smulge s-o arunci
Și păcatul va dispare;
Loc la tine nu mai are,
Piere fără ea atunci,
Păzind sfintele porunci.
E mai ușor să te socoți
Ca să nu cazi în rele,
Decât, dac-ai căzut, să poți
Din toate puterile să-noți,
Că-i greu să ieși din ele,
Cuprins fiind în valuri grele.
Răutatea e-mpotriva
Stării sufletului tău.
Îl împinge în deriva,
Precum boala, împotriva
Sănătății, face rău
Și suferință trupului tău.
Dar îmbrăcați cu bunătate
Și-ntăriți prin harul Său,
Noi vom propăși în toate.
Vom avea și sănătate
Să-i slujim lui Dumnezeu
Cu nădejde, și la greu.
Amin.
(Vineri, 8 mai 2020)